NEOPROTESTANTISMUL ÎN COMUNITĂTILE RURALE DIN JUDEŢUL CONSTANŢA:RĂSPÂNDIRE ŞI SCHIMBĂRI ADUSE LA NIVEL SOCIAL.

1st place winning work at the Sociology , History and Literature Section from the Scientific Communications at "Constantin Brancursi" University .

ABSTRACT

The framework of a collective identity can vary from one case to the other , in the case of the romanian ethnic identity , the religious element was one of the foundation stones together with elements such as the language and the traditional labor. Rural communities from Romania managed to assimilate the religious element in to their identity , it can be noticed in the life of the community through a  number of aspects , such as : mentalities , rituals , ceremonies and holidays of eastern orthodox faction .

 Modernization brought huge changes in the demographic and economic structure  of this communities , the framework of the collective identity changed as also , some elements disappearing and some changed their own structure in order to fit the new social environment .

This changes had in most cases negative effects on the communities , many of them not being able to adapt to a competitive market economy , extreme poverty and the migration of the youth to big urban centers became a wide spread phenomena do to the deep economic and social depression that some rural areas entered .

The economic depression opened people even  more to their faith in order to put balance in their lives , this lead to a spiritual rebirth in the areas that were the most effected by the economic depression. Missionaries from neoprotestant churches had a easy task ,  spreading the word of God in the communities that were opened to any potential help.

The changes that occurred in the religious structure of  some communities also had a huge impact on the community’s identity and it also generated a number of tensions between the orthodox majority and neoprotestant minority. A part of the community reconfiguring its axiological system in order to fit their new its new religious believes , this translated at a social level in lifestyle differences which often compromised the idea of a symmetric development of the two sides of the community : the orthodox majority and the neoprostestant minority.

Motivarea temei: Schimbările apărute în cadrul structurii confesionale a anumitor comunităţi rurale din judeţul Constanţa au avut drept efect schimbări radicale asupra componentelor identităţii colective. Lucrarea este realizată cu scopul de a face o comparaţie între identitatea colectivă a acestor comunităţi înainte şi după înrădăcinarea bisericilor neoprotestante. Se urmaresc şi schimbările apărute în structura sistemului axiologic colectiv , reorientarea unei parţi din comunitate către un alt set de valori si norme morale şi impactul acesteia asupra dezvoltării comunitare  pe termen scrut , mediu şi lung . Sunt viazate şi raporturile dintre majoritari şi minoritari , aspecte ale vieţii sociale împartite de ambele părţi şi particularitati ce au dus în timp la apariţia anumitor tensiuni.

  Religia se poate definii ca o combinaţie omogenă de doctrine , credinţe , tradiţii , ritualuri şi norme ce sunt menite să faciliteze comunicarea dintre om şi Dumnezeu  cât şi corecta interpretare a textelor si mesajelor divine.Nu de puţine ori , religia a fost un catalizator al schimbării sociale , fiecare religie lasandu-şi amprenta asupra comunităţilor ce au adoptat-o. Pentru a întelege modalitatea în care religia poate provoca schimbări la nivel social , trebuie sa îi cunoaştem elementele componente şi contribuţia lor la construcţia imaginii de sine –în cazul individului - şi a identitatii grupale – în cazul societaţii .

[1] Primul element:doctrina.Reprezintă setul de idei specifice unei religii pe care sunt intemeiate invăţăturile şi morala, elemetul doctrinal reprezintă nucleul, fiind cea mai rigidă componentă a religiei .Doctrina , ca unitate structurală fundamentală , poate fi comparată cu o constituţie , fiind principalul izvor al normativităţii religioase şi al practicilor ritualiste . Prin intermediul notelor sale specifice , doctrina , configurează restul elementelor structurale şi actionează ca principală referinţă în cazul validării unor eventuale  schimbări legate de aspecte ce ţin de norme şi ritualuri.

  Componenta normativă este reprezentată de totalitatea normelor religioase ,  normele sunt traduceri ale doctrinelor într-o forma practică facută cu scopul de a contura şi impune un model comportamental ce va armoniza relaţia dintre credincios şi Dumnezeu. Spre deosebire de normele juridice , repsctarea celor religioase nu este asigurată de forţa coercitivă a statului ci de pedeapsa de origine divină dublată de presinea venită din partea celorlalţi credincioşi.

   Ritualurile reprezintă componenta cea mai flexibilă , ea intersectându-se adesea cu cultura traditională a unui grup , anumite ritualuri fiind asimilate cu timpul acesteia ,

devenind astfel o  componentă a identităţii colective. Punerea acestora în scena are o conotaţie mai mult simbolică decât funcţională , acestea având puterea sa modifice desfaşurarea naturala a unor evenimente.

  După cum spuneam , nu putem nega rolul jucat de religie în contruirea identitaţii culturale a unui grup. Eventualele schimbări ce pot apărea în structura sa confesională vor duce inevitabil la o reconfigurare a indeităţii sale culturale .

 Cazuri ce se încadrează în scenariul de mai sus au fost întalnite şi într-un număr de comunităţi rurale din Judeţul Constanţa , schimbări apărute în structura confesională a comunităţii conducând la crize identitare datorate imposibilităţii de adaptare a anumitor elemente culturale la noile convingeri religioase adoptate de o parte din săteni.

  Este bine cunoscut faptul că  nu există o delimitare clară  între tradiţie şi religie în cazul culturii tradiţionale româneşti , acest lucru se datorează faptului că anumitor sfinţi ,sărbători şi norme le-a fost înlocuit caracterul religios cu unul ce ţine mai mult de sfera tradiţiei şi a superstiţiei. Configuraţia confesională a satelor din judeţul Constanţa a fost supusă unor schimbări majore în ultimul secol , aceste schimbări fiind in conectate cu schimbările apărute în structura etnică a regiunii.  Satele in care grupul etnic majoritar era cel turc sau tatăr predomina islamul , pe când in cele româneşti ,aromâne, buglăreşti , lipoveneşti şi găgăuze predomina crestinismul ortodox. Cultele neoprotestante şi-au facut cel mai bine simţită prezenţa în judeţ după '89 .Neoprostestantismul s-a răspândit ,în primă fază, în marile centre urbane din judeţ , adaptându-se cu succes la realitatile sociale si economice specifice vremii. Perioada postdecembristă a fost caracterizată printr-un declin economic , cultural si moral a asezărilor rurale din judeţ . [2]Succesul cultelor neoprotestante putând fi atribuit in mare parte sistemelor lor de asistenţă socială foarte bine dezvoltate şi a oritării catre tânăra generaţie , aceste doua elemente fiind esenţiale pentru buna funcţionare a unei congregaţii .

Degradarea identităţii colective în aceste locuri este un efect al colapsului economiilor locale bazate pe agricultură/creşterea animalelor  la o laltă cu migraţia tinerilor către marile centre urbane .Sărăcirea şi parţiala depopulare a satelor a adus schimbări foarte vizibile la nivel colectiv , aceste două fenomene ducând la pierderea unor elemente reprezentative din cele patru componenete esenţiale a identităţii asezărilor rurale româneşti:

[3] Elementul muncii (agricultură,silvicultură,pomicultură,creşterea animalelor),[4]elementul religios (credinţa din perspectiva doctrinală şi ritualurile) ,elementul traditiei (ceremonii , obiceiuri , datini,cutume , superstiţii , stereotipuri culturale , prejudecăti) şi elementul limbii. 

 Cum bine reiese din multe studii sociologice , societatea este într-o continuă evolutie , toate elementele sale constitutive interactionează în mod constant şi se influenţează reciproc , astfel putem vorbi de puncte de intersecţie între componentele indentitare româneşti : a) ceremonii religioase-componenta tradiţională ce au ca scop aducerea ploii , ce au luat forma obieciului paparudelor în spaţiul dobrogean  ; b) componenta religioasa-componenta traditionala : aceste doua componenta au cele mai multe puncte de intersectie datorită faptului că limba si religia au dat forma identităţii etnice a românilor , fie că vorbim de ortodoxie,greco-catolicism sau romano-catolicism c)componenta lingvistică–componenta tradiţională – tradiţia orală : expresii , zicale,ghicitori,arhaisme,cântece,balade şi  doine .Acestea reprezentând atât elemente ale tradiţiei dar şi ale limbii.

  Din religie derivă anumite mentalităţi colective care descriu relul femeii si a băbatului în cadrul comunităţii , munca onorabilă şi cea nedezirabilă , zilele lucrătoare şi cele de odihnă sau ritualurile specifice anumitor etape ale vieţii(botez,logodnă,căsătorie , moarte etc).

 Odată cu colapsul economiilor locale şi a schimbărilor demografice , o parte din elementele acestor componente identitare au fost sortite pierderii . Pierderea acestora a adus consecinţe grave asupra indentităţii colective a multor asezări rurale , nu este vorba însă numai de identitate , este tot odată vorba de slabirea unui sistem de valori ce avea rolul de a oferii comunităţii un număr de repere pentru evoluţia pe ansamblu dar şi a fiecărui membru în parte.[5] Învăţăturile neoprotestante au prescris o nouă configuraţie socială ce a putut fi observată printr-o serie de schimbări în ceea ce priveşte statutul femeii în cadrul bisericii , statutul familiei în cadrul societăţii , statutul tinerilor in cadrul familiei şi a congragaţiei şi o  intoleranţă mai accenuată faţă de orce formă de devianţă.

  În acest caz , o mare parte din elementele de factură ritualistă s-au pierdut datorită imposibilităţii de a nu încălca doctrinele neoprotestante ce promovau o credinţă bazată pe repsectarea scripurilor , ritualul negăsinudu-şi loc in acest context .

  Experimentele  sociologice ne-au arătat că [6]supravieţuirea obiceiurilor este condiţionată de relevanţa pe care acestea o au la un moment dat , odată ce numai pot fi de folos societăţii sunt date urtării.  Ritualurile asociate cultului ortodox devenind o povară pentru tărani datorită gradului de complexitate şi a resurselor materiale necesare punerii lor în scenă. Toţi aceşti factori au contribuit la succesul cultelor neoprotestante în mediul rural al Judeţului Constanţa , dat fiind un spaţiu ce a fost nevoit  să  se reorienteze  către nişte valori clare şi scopuri colective bine definite.

Congregaţiile cele mai bine reprezentate din acest spaţiu sunt  cele penticostale şi cele adventiste. Modul de răpândire a noilor credinţe s-a rezumat în mare parte la envanghelizarea unei parţi din populaţia satului prin intermediul unor consăteni care deja erau membrii activi ai unei congregaţii.

  O frecveţă foarte mare au avut-o cazurile în care în urma convertirii unui membru de familie, întreaga familie i-a urmat exemplul, fiind umaţi şi familia extinsă , vecini şi alţi consăteni. În nici un caz nu s-a putut realiza o evanghelizare a întregii comunităţi din acestă cauză au apărut divergente între majoritarii ortodocşi şi neoprostetanţi , numiţi în mod colectiv [7] "pocăiţi".

  Datorită envanghelizării parţiale a comunităţii , inevitabil s-au format două tabere care în  goana lor către găsirea unui echilibru şi-au pus în valoare mai mult  diferenţele decât punctele comune. În ceea ce priveste identitatea grupurilor neoprotestante din aceste comunitati rurale ea se difera drastic de cea a majoritarilor din mai multe puncte de vedere.

  În cazul neoprotestanţilor , se poate observa un caracter pragmatic mult mai bine conturat , punându-se accent pe schimbările pozitive pe care biserica le poate produce pe plan individual dar şi în cadrul societăţii.Schimbarea socială este promovată atât prin acţiunea directă a bisericii în viaţa comunităţii dar şi prin încurajarea apariţiei “role model-urilor” (modele sociale) – persoane a căror conduită şi stil de viată se încadrează perfect în “şablonul omului moral” , aceştia având rolul de a încuraja comformismul faţă de învăţăturile bisericii şi de a stimula progresul social.

  Având un sistem de asistenţă socială bine pus la punct , bisericile neoprostestante au devenit un adevărat mangnet atât pentru cei în căutare de mântuire cât şi pentru cei care doreau doar obţinerea unor beneficii materiale de pe urma convertirii. O altă caracteristică definitorie a tradiţiei neoprotestante este importanţa pe care o are credinciosul ca şi individ în cadrul serviciilor religioase , în contrast cu tradiţia ortodoxă şi  catolică în care ceremonia cade în sarcina preotului , având în general fiind monologală.

  Interacţiunea din cadrul serviciului religios facilitând în timp construirea de legături solide între enoriaşi  dar şi între aceştia şi reprezentaţii bisericii.

  [8]S-a constat că în majoritatea satelor constănîene există un număr mare de tineri ce sunt membrii activi a diferitor congregaţii  , acest lucru se datorează politcilor "youth friendly " şi "youth oriented" care au făcut biserica mult mai atrăgătoare pentru noua generaţie prin intermediul programelor destinate lor. Serviciul religios ortodox pune un mai mare accent pe ritual , posibilitatea ca enoriaşii să intervină în cadrul acestuia este destul de limitată. Sentimentul de apartenenţă dat enoriaşilor fiind mai solid în cazul bisericilor neoprotestante , putem afirma că acesta chiar a fost un factor determinant al succesului acestor culte. Apartenenţa reprezintă o nevoie fundamentală , corupţia şi nepăsarea autorităţiilor locale faţă de aceste comunităţi a cultivat senimentul de abandon , biserica a reuşit să satisfacă această nevoie , astfel fiind construită fidelitatea faţă de congregaţie.

 Lipsa unei orientări spre noua generaţie , lispa unei implicări directe în viaţa comunităţii   combinată cu un număr de elemente specifice (ritualuri complexe , caracter traditionalist şi conservatorism)au dus la o scădere a interesului tinerilor faţă de biserică , în cazul cultului ortodox.  

  După cum am menţionat în rândurile de mai sus , docrtinele se traduc în norme religioase (asemănătoare celor juridice din punct de vedere structural însa respectarea lor nu este garantaă de forţa coercitivă a statului) ce au drept scop impunerea unui comportament dezirabil care este  în conformitate cu învăţăturile specifice ale unei  religii .

 Prin intermediul acestora anumite acţiuni,activităţi si comportamente sunt restricţionate , sancţiunea fiind în general  de natură divina , nefiind pusă în practică de o instituţie a statului.

 [9]Chiar şi aşa, în multe cazuri repercusiunile încălcării unei astfel de norme capătă forma exlcluderii sau a marginalizării sociale. Normele şi-au facut simiţita prezenţa în satele constănţene prin schimbări de comportament în rândul celor convertiţi , adventiştii nu vor lucra sâmbata şi nu consuma carne de porc, penticostalii nu vor consuma băuturi alcoolice dar se vor duce la biserica duminica,etc.

 Restricţiile au dus la compromiterea multor tradiţii , fiind uneori acuzaţi de majoritati ca-şi distrug identitatea culturală. Divergeneţele între neoprostestanţi şi majoritari nu au apărut în urma unor neîntelegeri în ceea ce priveşte validitatea doctrinelor celor două parţi , micile tensiuni au apărut ca reacţie a renegării a unei bune părţi a identităţii culturale de către minoritari.

 Este foarte important de menţionat că percepţia multor oameni din mediul rural asupra religiei este una bazată pe legătura ei cu identitatea etnică românească , acesta nefiind de cele mai multe ori însuşită împreuna cu elementul său fundamental : doctrina.

 Este greu de spus dacă răspandirea neoprostestantismului a dus la o revitalizare morală şi culturală a multor comunităţi , pot fi observate o serie de schimbări  cum ar fi : întinerirea demografică - biserica incurajând întemeierea de  familii numeroase ; scădarea consumului de alcool ; o mai mare implicare in viaţa tinerei generaţii ; cresterea spiritului civic etc.

 Se poate observa un interes in cadrul Bisericii Ortodoxe către dezolvarea unui sistem propriu de asistentă socială şi pentru a face biserica un loc mai atractiv pentru tineri.

  Exista şi o serie de efecte negative in cazul comunitatilor biconfesionale,ca în cazul unelor sate din judeţ , cel mai mare fiind acela al polarizării excesive   care poate duce la o ruptură în cadrul comunităţii.

 Ca şi concluzie , putem spune că raspandirea  neoprotestantismului în mediul rural constantean a fost favorizat de o criza identitară , valorică şi economică . Acesta actionând ca un factor stabilizator , reorientand o parte din membrii comunităţii către un nou set de valori şi către contrucţia unei noi identităţi culturale.

 Nu se poate vorbi de conflicte între aceştia şi ortodocşii majoritari , putem nota însă existenta unor dezacorduri în privinţa stilului de viată adoptat şi a păstrării intacte a zestrei culturale.

BIBLIOGRAFIE

1. H. Robert Rhoden, The Essence of Pentecostal Worship, S.U.A., 2010.

2.  K. Praveen Parboteeah,Martin Hoegl,John B. Cullen ; Ethics and Religion: An Empirical Test of a Multidimensional Model, Journal of Business Ethics , Springer Publisher , S.U.A. , 2007.

3. P. Fahy, Origins of Pentecostalism and the Charismatic Movement, Understanding Ministries,S.U.A.,1998.

4. P. P.Wiebe , Journal of the Evangelical Theological Society ,British Colombia , 1984.

5. Youth Ministries Department – General Conference of Seventh Day Adventists ,Youth Ministry Handbook and Leadership Training Manual,College Press , S.U.A. , 2005.

---

[1] Philip P.Wiebe , Journal of the Evangelical Theological Society ,British Colombia , 1984, pg.465-457.

[2] H. Robert Rhoden, The Essence of Pentecostal Worship, S.U.A., 2010, pg.5

[3]  Munca prin intermediul specificului său influenţează aspecte cheie ale vieţii contidiene , precum:rutina zilnică , nutriţia , rolul jucat în societate , încadrarea într-o clasă socială şi calitatea vieţii.

[4]  Influenţează viziunea despre lumea încojurătoare , procesul de socializare şi modul in care acesta se face , impune limite , restricţii , cutume , roluri sociale , etc.

[5] Paul Fahy, Origins of Pentecostalism and the Charismatic Movement, Understanding Ministries,S.U.A.,1998,pg.44.

[6] Obiceiul reprezintă o acţiune ce este derulată în mod repetat pentru a satisfice o anumită nevoie.Spre deosebire de alte feluri de acţiuni , obiceiul are două caracteristici definitorii: caracterul repetitiv şi imposibilitatea de satisfacere a  unei nevoid oar prin derularea sa o singură dată.

[7] Termen  folosit  în limbajul colocvial , adesea fiindu-i asociată o conotaţie negativă , ce descrie orce persoană ce este membră a unei biserici neoprostestante. Este cel mai adesea folosit de majoritarii ortodocşi pentru a-i descrie pe neoprostetanţi .

[8] Youth Ministries Department – General Conference of Seventh Day Adventists ,Youth Ministry Handbook and Leadership Training Manual,College Press , S.U.A. , 2005 , pg.35.

[9] K. Praveen Parboteeah,Martin Hoegl,John B. Cullen ; Ethics and Religion: An Empirical Test of a Multidimensional Model, Journal of Business Ethics , Springer Publisher , S.U.A. , 2007 , pg.389.