Bolgradul, adesea asemuit unui spaţiu
trazitoriu, lipsit de un contur bine definit, pe pământul său perindându-se de
la hoarde sălbatice de mongoli, până la valuri de colonişti bulgari şi găgăuzi
veniţi dinspre Dobrogea. În zilele de azi, Bolgradul este o prezenţă discretă
în viaţa socială şi politică a naţiunii ucrainene, acest fapt fiind într-o bună
măsură datorat aşezării sale într-un colţ unitat de ţară, la mare distanţă de
polii de influenţă socială şi politică. Istoria aşezării a fost marcată în
profunzime de mobilitatea popoarelor din teritoriile adiacente către spaţiul
basarabean, astfel Bolgradul şi-a conturat un profil demografic stratificat,
fiind inchegat prin coexistenţa într-un spaţiu comun a mai multor populaţii
diferite.
În cadrul acesteia sunt puse pe tapet
numeroase evenimente istorice care au definit de-a lungul vremii profilul
cultural al regiunii, acesta meritându-şi pe deplin titulatura de mărginime. Mărginimea
este, în esenţă, o extensie a unui spaţiu mult mai larg, însă pe măsură ce te
îndepărtezi de centru cultura începe să se dilueze, formele complexe încep să
capete un aspect mult mai rudimentar, de multe ori imitaţia fiind întrebuinţată
drept soluţie pentru uplerea lacune existente în cultura colectivă a locului. Nu
se poate aprecia faptul că Bolgradul ar fi un spaţiu cu o simbolistică aparte
în cadrul culturii contemporane româneşti, însă cu toate acestea, aşezarea s-a
remarcat pe la a doua jumatatea sec. al XVII-lea drept un important centru
pentru mişcarea de renaştere naţională a bulgarilor, aici fiind fondat în 1859
Gimnaziul din Bolgrad, acesta fiind cunoscut în prezent drept Liceul Gheorghi
Sava Rakovski.
Aşezarea de pe se-ntinde de-a lungul cozii
limanului Ialpug se încadrează cu mare uşurinţă în tipologia orăşelului de
provicie. Comunităţi de acest tip au fost decrise drept spaţii idilice, fiind
apreciate pentru lipsa tabieturilor pretenţioase din marile oraşe, şi pentru
intimitatea oferită. Scrierile care fac meţiuni asupra acestei aşezări
păstrează o perspectivă destul de realistă, acest lucru putând fi datorat
faptului că în spaţiul răsăritean idealurile erau oarecum răsturnate,
metropolele fiind râvnite pentru tonusul lor cultural, pe când satele erau încă
înţepenite în datini înapoiate.
O
mare piedică pe care Bolgradul o va avea de depăşit este păstrarea unei memorii
istorice comune, nealterată de anumite poziţii partinitoare, sau a unor
afinităţi, pe care celelalte etnii le manifestă. Este adevărat şi faptul că gândurile
naţionaliste adânc înrădăcinate în cadrul comunităţilor respective vor
reprezenta o piedică majoră. Deşi învrăjbiţi de o istorie marcată de o luptă
pentru supramaţie, etniile din Bolgrad sunt membre ale aceleiaşi biserici,
acest aspect putând juca rolul unui factor de echilibru, putând asigura într-o
oarecare măsură nivelul necesar de coeziune socială.
Configuraţia
spaţiului urban bolgrădean urmează atât în formă, cât şi funcţionalitate, modelul
ce se regăseşte pe tot cuprinsul regiunii, însă putem remarca şi câteva
particularităţi. Forma aşezării este destul de omogenă şi bine definită, acest
aspect fiind întărit şi de configuraţia reţelei de stăzi, acestea urmând o
traiectorie dreaptă. Statutul său de mic centru industrial de importanţă
regională, dobândit pe la jumatatea sec. al XIX-lea, a avut un impact
semnificativ asupra dezvoltării spaţiului construit. „Catedrala”, construită în
stil clasic, reflectă în tocmai prosperitatea de care s-a bucurat oraşul în
trecutul nu prea îndepărtat.
Drept
încheiere, putem afirma că Bolgradul a reprezentat un model de prosperitate
într-o regiune care a fost tot timpul la confluenţa puterilor regionale,
urmarea acestui fapt a fost o instabilitate, sau o mai bine zis, o fluiditate
crescută a mobilităţii populaţiilor locale. Deşi diferite în grai, şi în ceea
ce priveşte practicarea anumitor datini, structura socială este una singură
pentru toate etniile Bolgradului, o structură profund ierarhizată care pune
accent pe o viziune tradiţionalistă.
No comments:
Post a Comment