Iulian Mitran - Columnist

NEAMURILE POMACE DIN BALCANI: POMACII SI GORANII

 Peninsula Balcanică a reprezentat de-a lungul timpului un punct de intersecţie între  culturile europene şi orientale, suprapunerea acestor două elemente distincte ducând în timp la apariţia unor noi grupuri etnice având culturi distincte, conturate pe  parcursul a secole de convieţuire, într-un mediu multicultural şi multilingvistic ce a avut un rol determinant în construirea unei identitaţi etnice proprii.

 Indentitatea etnică - în cazul popoarelor balcanice - este un subiect foarte complex  deoarece, toate popoarele ce s-au format în spaţiul geo-cultural balcanic, au avut de-a  lungul veacurilor relaţii comerciale şi culturale ce au dus în timp la formarea unui caracter cultural omogen pe tot cuprinsul peninsulei. Deşi diferite din punct de vedere al originii, popoarele balcanice au multe elemente culturale comune; aceste elemente au fost  înradacinate în toate regiunile Peninsulei Balcanice de-a lungul secolelor în care aceasta a fost sub ocupaţia unor mari imperii precum cel Bizantin si cel Otoman (formaţiuni statale ce aveau o mare putere economică, politică  şi militara, având capacitatea de a răspandi anumite "doctrine" proprii ce au avut ca efect intersectarea culturilor diferitor regiuni balcanice şi aducerea lor la un numitor comun ce va duce cu timpul la  creerea caracterului omogen a culturii balcanice).

 Imperiul Bizantin a răspândit în mare parte a regiunii creştinismul de rit grecesc, în  unele zone precum Croaţia si Slovenia a fost raspandit creştinismul de rit roman, acest fapt ducând la aparitia unei punţi de legatura între popoare ce aveau origini diferite dar care împarteau un spaţiu geografic comun; acesta este cazul poporului român si a celui sârb sau a celui albanez şi grec. Religia ortodoxă a devenit un factor de uniune între aceste popoare mai ales după Marea Schisma din 1054, când Biserica Greacă s-a rupt de cea apuseană; religia a devenit un factor de unitate pentru că serviciile religioase şi cartile bisericesti erau în limba greacă. Pe parcursul secolelor, in jurul credinţelor religioase, s-au format convingeri şi superstitii care au îmbogătit zestrea folclorică a acestor popoare; de multe ori chiar şi anumite practici ale vechilor credinţe pagâne au fost conservate luând forma unor obiceiuri .

Este cunoscut faptul că Peninsula Balcanică este foarte fragmentată din punct de  vedere etnic; de multe ori conturarea unei indentitati etnice a constat doar în faptul că, anumite grupuri entice, s-au putut distinge de altele din acelasi spaţiu geografic, doar prin  adoptarea unor credinţe religioase diferite care au generat în timp aparitia unor noi elemente distinctive în portul popular şi limba vorbită. 

          Astfel, multe grupuri etnice care au fost initial ramuri (nuanţe locale) ale unui popor şi-au capatat un caracter cultural distinct prin convertirea la o alta credinţă ce a generat schimbări semnificative în stilul de viata a unei comunitati; astfel, cu timpul, comunitatea respectivă s-a îndepartat de poporul-mama şi şi-a creat propria identitate care de cele mai  mult ori avea la bază diferenţe în traditii, datini şi port popular, originea şi apartenenţa la un anumit grup lingistic nefiind alterată.

          In acesta lucrare vom alge ca şi studii de caz comunitaţile slave de credinţa  mahomedană din sudul Bulgariei si nordul Greciei - pomacii, goranii (torbesii) - Gora si Nordul fostei  Republici Iugoslave Macedonia

          Vom avea în vedere originea acestor grupuri, contextul în care s-a produs separarea lor de popoarele din care faceau iniţial parte şi factorii care au condus la acestă separare.

Toate aceste trei grupuri sunt considerate de mulţi etnologi nuanţe ale unor popoare cu care împart o limba comună dar de care se diferenţiază doar prin faptul ca în timpul dominaţiei otomane în Peninsula Balcanica ei au adoptat religia islamica, fapt care a contribuit la detaşarea lor din trunchiul grupului a cărui subdiviziune erau iniţial.

 STUDIU DE CAZ  I - POMACII DIN SUDUL BULGARIEI ŞI NORDUL GRECIEI

1) Origini - Pomacii sunt o ramura a bulgarilor, fiind vorbitori ai unor dialecte bulgare,  dar de multe ori ei cunosc şi limba turcă sau limba greacă.

  Pomacii sunt o componentă distinctă a poporului bulgar, ei trasându-şi originile odată cu  etnogeneza poporului bulgar. Totusi originea acestui grup este înca un subiect de discuţie între cercetatori, deoarece  mulţi membri ai acestei comunitaţi, ce considera grupul o etnie  de sine-statatoare, au pareri împartite cu privire la originea poporului pomac.

Vom enumera cîteva dintre posibilele origini:

 a) originea cumana - unii cercetatori sustin ca pomacii ar fi urmaşi ai cumanilor ce s-au  musulmanizat sub Imperiul Otoman, asezându-se în zona Munţilor Rodopi si cu timpul fiind  bulgarizati din punct de vedere lingvistic.

 b) originea turca - unii pomaci se considera urmaşi ai turcilor otomani ce au fost colonizati în zona Rodopilor şi care cu timpul au renunţat la limba lor materna adoptând limba bulgară.

  c) ipoteza araba - anumite grupuri sustin ca odată cu raspandirea in lume a misionarilor arabi o parte din ei, impreuna cu grupuri de credinciosi, ar fi ajuns in zona Muntilor Rodopi (ei sustin ca au fost musulmani inainte de venirea otomanilor) .

Acesta ultime doua ipoteze pot reprezenta posibile origini ale acestui grup etnic dar in general ei sunt considerati urmasi ai bulgarilor musulmanizati sub dominatia otomana.

Din punct de vedere lingvistic acest grup vorbeste anumite dialecte ale limbii bulgare,  pomacii din nordul Greciei si din Turcia considera ca graiul vorbit de ei este o limba  separata de cea bulgara (ei sustin existenta unei limbi pomace). Dialectul vorbit de  pomacii din nordul Greciei si Turcia este dialectul rup cu toate graiurile sale .

Majoritatea locuitorilor vorbesc ca o a doua limba turca , greaca sau albaneza.

2) Localizare - Pomacii pot fi gasiti cu preponderenta in sudul Bulgariei , Nordul Greciei  si in anumite zone din Turcia.

   In sudul Bulgariei pomacii detin majoritatea etnica in anumte provincii, comunitatiile  fiind mult mai compacte (de multe ori ei convietuiesc impreuna cu alte grupuri etnice de credinta mahomedana precum turcii si rromii).

   Comunitatile din sudul Bulgariei tind sa fie mult mai conservatoare decat cele din  centrul sau estul tarii, majoritatea pomaciilor din Rodopi fiind musulmani practicanti; ei si-au pastrat vechile nume de sorginte turca si araba. In antiteza cu comunitatiile din sudul Bulgariei, cele situate în centrul si estul tarii si care convietuiesc impreuna cu alte comunitati crestine,  tind sa fie  mai putin implicate in activitati religioase, de multe ori membri acestor comunitatii  botezandu-si copiii cu nume crestine pentru a le usura integrarea in societatea bulgara.

         3) Islamizarea bulgarilor - Acest proces a inceput odata cu instaurarea dominatiei otomane, la jumatatea secolului al XIV-lea, dar cele mai multe convertiri au avut loc intre secolele XVI si XVII . Sunt diverse teorii care descriu in detaliu contextul convertirii: unele sustin ca convertirea a fost decizia populatiei altele sustin ca islamul a fost istaurat cu forta in randul pomacilor.

    Traditia bulgara sustine ca pomacii din Valea Chepino au fost convertiti cu forta de catre Marele Vizir Köprülü Mehmed Pasha; conform legendei acesta ii ameninta cu moartea pe pomacii care refuzau islamizarea. In 1656 trupele otomane au invadat Valea Chepino, distrugand 218 biserici si 336 de capele. Acesta teorie nu este insa sustinuta de multi istorici moderni deoarece nu exista dovezi stiintifice solide care sa o sustina si multe din faptele relatate au fost deformate de-a lungul timpului, prin transmiterea pe cale orala.

In urmatoarele randuri vom analiza procesul de islamizare din Peninsula Balcanica punand  accentul pe factorii care au contribuit la raspandirea acestui fenomen si modul in care s-a  desfasurat de la o regiune la alta . Acesta analiza ne va putea da o idee asupra momentului formarii acestor grupuri etnico-religioase. Vom studia islamizarea ca si subiect  general si vom pune accent pe islamizarea provinciei Kosovo si a Albaniei pentru a ne face o idee despre factorii care au determinat aparitia goranilor ca entitate etnica distincta.

POMACII IN SOCIETATEA BULGARĂ

        Diferentele religioase si culturale au reprezentat de-a lungul timpului motiv de tensiune intre comunitatile crestine si musulmane din Bulgaria. Comunitatile musulmane, situate in sudul Bulgariei, au fost afectate de multe ori de lipsa locurilor de munca, datorata lipsei unor ramuri economice importante in acea zona. Majoritatea localnicilor din acesta zona lucreaza in sectorul primar (cultura plantelor si cresterea animalelor). Marginalizarea acestor comunitati a fost sustinuta si de mass-media bulgara, majoritatea ziarelor deformand dupa bunul plac realitatea.

        Comunitatile pomace, tucesti si turco-rrome au traversat o perioadă foarte grea in timpul regimului comunist: in anul 1971 conducerea Partidului Comunist a initiat o campanie ce avea drept scop eradicarea oricarei diferente intre minoritatile etnice din Bulgaria .

        Intre anii 1970-1980 acesta campanie a silit comunitatile de pomaci, turci si rromi turco-musulmani sa-si schimbe vechile nume de sorgine turco-araba in nume crestine bulgaresti , majoritatea acestor comunitati oponandu-se acestei campanii de deznationalizare.

        Discriminarea fata de pomaci a pornit si din ideologia conform careia bulgarii puteau fi doar practicanţi ai creştinismului ortodox deşi o bună parte din crestinii bulgari se considera ortodocşi mai mult din considerente de identitate etnica şi nu datorita credintei în anumite dogme ortodoxe.

       Jurnalista Daniela Kalkandjieva sustine ca pomacii sunt la fel de indepartati de bulgarii ortodocsi precum sunt de turcii musulmani, in perioada comunistă procesul de deznationalizare si asimilare fortata a minoritatilor etnice a atins punctul culminant prin faptul ca in orice discurs public sau document s-a interzis mentionarea numelui oricarei etnii minoritare, orice individ ce nu apartinea etniei bulgare fiind "cetatean bulgar de origine etnica nebulgara".

Pomacii Bulgari - Intre "bulgarizare" si "arabizare"

      Motivele exacte ale convertirii bulgarilor din Rodopi la islam ramane un subiect controversat chiar si in ziua de astazi, acest subiect fiind abordat din diverse unghiuri de catre diversi istorici si oameni politici, de cele mai multe ori opinile fiind contradictorii. Teza ce sustine convertirea fortata a pomacilor in timpul dominantiei otomane a fost folosita drept motivare a procesului de crestinare fortata a bulgariilor din sud-vestul tarii de care Partidul Comunist Bulgar. Diferentele dintre comunitatile pomace de pe tot cuprinsul Bulgariei si cele crestine se rezuma de cele mai multe ori doar la diferentele in ceea ce priveste practicile religioase, o comunitate pomaca din nordul Bulgariei va vorbi acelasi dialect bulgar pe care il vorbeste si comunitatea crestina din aceasi zona si de cele mai multe ori si portul traditional al pomacilor din zonele extrarodopiene va fi acelasi cu cel al comunitatilor bulgare crestine cu care convietuiesc.

      Comunitatile pomace din sudul Bulgariei au in schimb un caracter mult mai omogen fata de cele din restul tarii, ele detinand in acesta regiune majoritatea etnica si convietuind cu comunitatile de tuci si de rromi turco-musulmani. Desi mult mai distincta si mai omogena fata de comunitatile din centrul si nordul tarii obiceiurile, portul si limba comunitatii pomacilor rodopieni se inscrie cu succes in arealul etno-cultural bulgar, elementele culturale bulgaresti putand fi regasite atat in portul traditional, gastronomie si in muzica traditionala .

       Elementele distinctive sunt reprezentate doar de anumite influente regionale care sunt prezente in fiecare regiune etno-culturala a Bulgariei, acestea contribuind la formarea unui folclor ce variaza puternic de la o regiune la alta dar care pastreaza elemente culturale comune.

       In concluzie, influentele regionale de factura turceasca nu au dus la o rupere a pomacilor rodopieni de arealul etno-cultural bulgăresc ci doar au contribuit la conturarea unui caracter cultural regional.

   

   De cele mai multe ori, aversiunea comunitatii crestine fată de cea pomaca a fost un rezultat al diferentelor religioase si nu a celor de ordin cultural, o serie de campanii de asimilare fortata a pomacilor prin intermediul crestinarii fiind derulate de-a lungul timpului de catre autoritatile bulgare, intre 1912-1913. Campaniile dintre 1912 si 1913 au avut drept tinta comunitatile omogene de pomaci din sudul si sud-vestul Bulgariei, de cele mai multe ori motivul ce a stat in spatele acestor campanii a fost descris de autoritatiile bulgare ca fiind acele de a  "rebulgariza" acel segment al populatiei ce a fost "turcizat" fortat prin intermadiul adoptarii religiei musulmane  in timpul dominatiei turcesti.

    Recreştinarea pomacilor a avut drept consecinţa stergerea orcarei urme ce ar fi putut reaminti de prezenta musulmana in regiune, astfel intregi sate au fost icendiate, foste seminarii islamice au fost transformate in scoli ortodoxe sau in biserici .

    Acesta campanie de crestinare forţată a avut ca efect şi schimbarea numelor de sorginte turco-arabă a pomacilor în nume slave bulgareşti, de cele mai multe ori membrii comunitaţilor s-au convertit la creştinism datorită torturilor si umilinţei pe care au trebuit s-o indure din partea armatei bulgare care a avut drept  misiune "rebulgarizarea" sub orice forma a regiunilor sudice ale tarii.

    Incepand cu 1 ianuarie 1913 aproximativ 8.000 de pomaci din Chepelar au fost crestinaţi cu forţa intr-o perioada de 10 zile; intre decembrie 1912 si ţnceputul lunii ianuarie 1913 sate precum Karshilya (cu 130 de case), Smilyan (220 de case), Palas (350 de case), Syochuk (180 de case), Taran (110 de case ), Topuklu (160 de case ) şi Alamidere (35 de case) au fost rase de pe faţa pămantului, multe familii rămanând fără o locuinţă.

   Campaniile ce aveau drept scop ştergerea identităţii religioase a pomacilor au fost oprite pentru o perioadă, au fost reluate de catre conducerea Partidului Comunist Bulgar si derulate pana in anii '70 (ceea ce este necesar de mentionat ar fi faptul ca majoritatea covarsitoare a acestei comunitati a ramas preponderent musulmană).

      Pericolul fundamentalismului de factura arabă - Odată cu prabuşirea comunismului în fosta Iugoslavie şi în Bulgaria comunitaţile musulmane din Peninsula Balcanică au devenit o ţintă pentru răspandirea doctrinelor fundamentaliste a unor secte ce îşi au originea în Arabia Saudită.    Ramura islamului practicată de catre pomaci este cea sunnita, acesta formă fiind dominanta  islamului pe tot cumprinsul Imperiului Otoman. In ultimele decenii, în statele balcanice cu importante comunitaţi musulmane, a patruns o formă a islamului ce promoveaza doctrine fundamentaliste care îşi au originile în  Peninsula Arabă şi dateaza din secolul al XVIII-lea (au fost promovate de catre Abdul Al-Wahhab, în a carui viziune islamul trebuie "curăţat" de practici ce îi îndeparteaza pe adeptii săi de la adevărata credinţă în Dumnezeu). Acesta ramura islamica este ramura predominanta pe tot cuprinsul Arabiei Saudite. Odata cu patrunderea sa in Peninsula Balcanica, liderii sai religioasi au avut ca tinta comunitatile de pomaci din Bulgaria, comunitatea albaneza din Kosovo si Albania, goranii din Kosovo si Macedonia, musulmanii din Bosnia si Hertegovina.

    Acesta ramara a islamului si-a facut simţită prezenţa in Bulgaria prin intermediul unor organizatii religioase proaspăt infinţate ce primeau fonduri din Arabia Saudită pentru desfăşurarea unor campanii cu caracter religios. Deasemenea aceste fundatii islamice au ridicat un foarte mare numar de moschei pe tot cuprinsul Bulgariei. In cele din  urma, reprezentantul cultului in Bulgaria, a fost expulzat din tara pe motive de securitate nationala dar multe dintre aceste moschei inca functioneaza, ele atragand o multime de adepti, mai ales din randul comunitatilor ce sunt victime ale saraciei, discriminarii si marginalizarii sociale. In Kosovo, in randurile comunitatii albaneze, acesta sectă a devenit foarte populară, datorita suportului material pe care il ofera noilor săi adepti; cresterea rapida a numarului de adepti este datorata in mare parte nivelului foarte scazut de trai si a ratei somajului care este foarte ridicată. Secta Wahabi, de exemplu, a reusit sa-si faca foarte multi adepţi din randul nevoiasilor si a claselor sociale defavorizate. Acesta situatie se repeta atat în Bulgaria cât si in Macedonia, aceste comunitaţi proaspat create reprezentând puncte de acces pentru organizaţiile teroriste pe teritoriul Europei.

                                

TRADITII SI OBICEIURI POMACE

     

  Comunitatile pomace sunt renumite pentru obiceiurile si tradiţiile lor neobisnuite, dintre acestea, cea mai reprezentativă traditie ar fi cea a nuntilor. Nuntile pomace sunt exuberante, pline de culoare, muzica, dans şi veselie, ele fiind ţinute doar în lunile de iarna, atunci cand pământul nu poate fi cultivat.

     Ca la  orice nunta, cea mai mare atenţie este concentrata asupra miresei.

     Ziua începe cu o masa festivă ce are loc de obicei la un local; la acesta masa participa rudele miresei si ale mirelui. Dupa terminarea acestei mese mireasa se intoarce acasa, unde v-a avea loc un ritual unic: fata sa va fi pictată în alb si ornată cu pietre pretioase (de cele mai multe ori acestea sunt înlocuite de imitaţii de plastic) iar pe cap i se asează o coroniţă de flori si un voal colorat .

       Mireasa nu are voie sa deschida ochii până când ea si mirele nu primesc binecuvantarea; nu-si poate vedea alesul înainte de asta! Ea are o oglinda ce o va ajuta sa vadă pe unde merge, deschizand foarte putin ochii.

       Dupa aceasta, proaspătul cuplu este prezentat comunităţii adunate în fata casei miresii.

       Dupa ce cuplul a fost văzut, satenii depun darurile lor in casa miresii. Zestrea facută de familia miresii este expusă în afara casei pentru a fi vazuta de comunitate.

       Nunta este finalizată cu o petrecere în aer liber la care ia parte întreaga comunitate .

      3) Procesul de islamizare in Peninsula Balcanica: Otomanii şi-au facut simtiţa prezenţa în  Peninsula Balcanică înca din a doua jumatate a secolului al XIV-lea, odată cu instaurarea  otomanilor ca putere politică si economică. O consecinţă directă a fost si musulmanizarea  unui mare segment al populatiei autohtone, acest proces fiind foarte diferit de la o regiune la alta.

      a) Procesul de Islamizare in Albania - Albania poate fi un studiu de caz foarte interesant:  . islamul a pătruns aici in secolul al XIV-lea, răspândindu-se mai usor în zonele urbane decat in cele rurale. Raspandirea in nordul tarii a fost mai dificila dorita reliefului montan, mai greu de  accesat, si a rezistantei din partea bisericii romano-catolice.

      Pe la sfarsitul secolului al XVII-lea majoritatea populatiei din centrele urbane albaneze  era urmasă a islamului, apartenenţa la religia autoritaţii otomane avand drept rasplată avansarea in ierarhia locala si chiar obtinerea unor funcţii înalte în cadrul imperiului.

      4) Albania este un caz fericit în ceea ce priveste relatiilor interconfesionale între creştini si musulmani, toleranţa religioasă a fost practicata şi usor de acceptat deoarece populatia nu a considerat ca identitatii albaneze i se pliaza o anume confesiune. Astlfel ei si-au definit identitatea etnica prin originea comuna, de sorginte traco-ilira.

       Un proces similar a avut loc si în Kosovo, doar ca aici un  procent covârşitor al populatiei a aderat la noua credinta introdusa de otomani, rezultand o majoritate absolută de 95% din populatie. Faptul ca albanezii kosovari sunt mult mai conservatori decât cei albanezi a dus, de multe ori, la aparaţia de conflicte între albanezii musulmani şi sârbii ortodocşi.

 

STUDIU DE CAZ II – GORANII (TORBESII) DIN GORA (KOSOVO) SI NORDUL REPUBLICII MACEDONIA

  5) Goranii  in contextul musulmanizarii provinciei Kosovo şi a Albaniei: Goranii reprezinta un mic grup etnic care populeaza numeroase sate din regiunea istorica Gora, situată în extremitatea sudica a statului Kosovo si care se extinde si in Albania si in Fosta Republica Iugoslava Macedonia. Ei vorbesc o limba sud-slavica care este numita nanski (limba gorana) ce se aseamana din puct de vedere lexical cu limba slavo-macedoneana, bulgara si albaneza. Islamizarea acestui grup al slavilor de sud s-a produs din diferite motive; în urmatoarele randuri voi prezenta aceste motive facand un studiu comparativ intre ele.

   a) Protectie fata de grupurile albaneze ce terorizau comunitatile slave din Gora - covertirea la islam le-a asigurat locuitorilor regiunii protectia localnicilor fata de grupurile albaneze ce jefuiau satele si care încetineau dezvoltarea economică a comunitatilor slave.

   b) Posibilitatea de a obtine functii in administratia si armata otomana - o mare parte din populatie s-a convertit la islam pentru a obţine dreptul de a avea funcţii în administraţie si armata imperiului.

   c) Scutirea de plata darilor - adoptarea noii religii ii scutea pe credinciosi de a mai plati dari catre Poarta.

     Dupa  o analiza conparativa a acestor privilegii ce li se ofereau proaspatilor covertiti putem afirma ca majoritatea convertirilor, fie ele individuale sau în masa, au avut drept ţel obtinerea unor privilegii economice, de multe ori indivizii convertiti neavand vre-o problema cu dogma crestina. Musulmanizarea a avut cel mai prielnic efect asupra negustorilor care, scutiti de dari, si-au putut dezvolta afacerile de pe urma carora au obtinut averi considerabile,urcand astfel in ierarhia socială.

      Se estimează  ca in reginea Gora traiesc aproximativ 16.000 de gorani, majoritatea preferand sa plece si sa se stabileasca in Tirana (Albania), datorita conditiilor economice grele din Kosovo si a discriminarii.

  

GORANII IN SOCIETATEA MACEDONEANA

  Comunitatea gorana din Fosta Republica Iugoslava Macedonia  si-a construit de-a lungul timpului o imagine bună, acestă comunitate fiind concetrată în partea vestică a Macedoniei, la graniţa cu Albania şi în partea centrală a tarii. Majoritatea goranilor din Macedonia lucrează în sectorul primar, fiind recunoscuţi ca buni agricultori; deasemenea sunt renumiţi si pentru mesteşugurile tradiţionale ce au fost transmise din generatie în generatie, cum sunt mozaicurile si obiectele sculptate în lemn. Odata cu dizolvarea Iugoslaviei si creerea unui stat macedonean independent au început sa apară conflicte între comunitatile gorane şi cele de albanezi musulmani, formaţiunile politice gorane acuzând in repetate randuri liderii politici albanezi de susţinerea a unor campanii de asimilare ale comunitatii gorane de catre cea albaneza.

LEGENDA GOREI

     Goranii au facut, de-a lungul timpului, dovada unui bogat folclor: a fost astfel  transmisă, din generaţie în generatie, legenda Gorei, care spune că atunci când Dumnezeu a creat Pământul pe Gora a lasat-o în cel mai friguros si întunecat colţ al lumii, unde era noapte sase luni pe ani si era mereu frig.

     Gora fiind foarte supărată si singură a început sa plangă. Dumnezeu a văzut-o şi a întrebat-o de ce e trista iar Gora i-a raspuns ca e mereu singura si unde sta este foarte frig si intuneric. Lui Dumnezeu i s-a facut mila de Gora si i-a promis ca o sa-i trimita oameni cu care sa rada si sa planga, sa imparta cele mai frumoase si triste momente din viata.

Concluzie : Putem afirma ca Imperiul Otoman a avut un rol hotărâtor în modelarea hartii entice a Peninsului Balcanice, prin campanile sale putând converti intregi segmente de populatie, dandu-le astfel o identitate noua. In acest mod s-a format o diversitate etnica, culturala si religioasa ce defineste caracterul regiunii.