Goranii și legenda Gorei

 Prezentul articol conține fragmente din articolul “Neamurile Pomace din Balcani: Pomacii și Goranii” prezentat in cadrul Sesiunii de Comunicări Științifice pentru Elevi 2012 – Geografie Umană

Prof.coord. Ceti Teodora

Goranii au facut, de-a lungul timpului, dovada unui bogat folclor: a fost astfel  transmisă, din generaţie în generatie, legenda Gorei, care spune că atunci când Dumnezeu a creat Pământul pe Gora a lasat-o în cel mai friguros si întunecat colţ al lumii, unde era noapte sase luni pe ani si era mereu frig.

 Gora fiind foarte supărată si singură a început sa plangă. Dumnezeu a văzut-o şi a întrebat-o de ce e trista iar Gora i-a raspuns ca e mereu singura si unde sta este foarte frig si intuneric. Lui Dumnezeu i s-a facut milă de Gora și i-a promis că o să-i trimită oameni cu care sa radă și să plangă, să impartă cele mai frumoase și cele mai triste momente din viata. Numărându-se printe gurpurile slave cu cea mai mică notoritate, goranii reprezintă încă o pată albă pe harta lingistico-culturală a neamurilor slave. Chiar și așa, aceștia nu reprezintă singurul grup slab predominant musulman din Europa, alte grupuri asemănătoare sunt reprezentate de pomaci și de bosnieci. Neavând o infleunță semnificativă asupra istoriei balcanice, și nici măcar a celei regionale, goranii s-au remarcat în mare parte prin produsele culturale pe care aceștia le-au dat contur de-a lungul veacurilor. Aici putem sublinia aspecte ce țin atât de cultura materială, cât și multe ce țin de zestrea spirituală și lingivistică dăruită generațiilor prezente de străbuni, în mare parte, adevărați maeștrii ai istorisirilor orale.

Structura socială și datinile nu-i diferențiază în mod semnificativ de restul popoarelor balcanice, și-n cazul lor putem vorbi de o societate tradiționalistă cu adânci  valențe patriarhale.

Muzica tradițională încă reprezintă un element indentitar fundamental, acesta neprimind statutul de piesă de muzeu, cum s-a întâmplat în cazul societăților apusene. Acest lucru se datorează în mare parte și esenței rurale a culturii gorane, aspect dominant și-n cazul populațiilor învecinate. Linia melodică urmează în mare parte sablonul stilului slavo-bulgar, adăugându-se influențe de sorginte osmanlîie. Cu toate acestea, muzica gorană a suferit și o serie de mutații datorită introducerii instrumentelor muzicale moderne, astfel conturandu-se în timp un stil hibrid fiind similar muzicii de petrecere – elemente tradiționale întrepătrunse cu elemente din muzica pop și cea electronică. Viața comunităților este ciclică, observându-se cu ușurință prezenta unui șablon biografic, cu cicluri ale vieții bine delimitate, respectarea acestora fiind asigurată de presiunea socială exercitată de comunitate și de nevoia continuității identitare.

Kuljić afirmă că celebrările contribuie atât la cristalizarea indetității persoanele, cât și a celei colective. Firul narativ al nunții fiind o fuziune dintre experiențele individuale ale mireului și miresii și relatările furnizate de nuntași.         

            Un eveniment central din viața comunităților gorane din Kosovo este reprezentat dat de datinile nunții, în cazul goranilor, nunta reprezintă un mijloc de validare socială a statului social al unei familii în ochii membrilor comunității. De regulă, nunțile sunt un amalgam de ritualuri și datini complexe care implică și participarea în număr mare a membrilor comunității. La gorani, nunta opteză pentru un caracter comunitar, bucuria unirii a două destine fiind împărtășită la scară largă; totodată această caracteristică dându-i o formă rigidă.

Unul dintre cele mai captivante obiceiuri care se pune în practică în timpul nunții este pictarea feței miresii, acest ritual având loc în a doua zi. Se aplică un strat gros de vopsea argintie peste care se desenează, de regulă, o verietate de modele geometrice, rezultatul reușind să atragă privirile tuturor nuntașilor.

În F.R.I. Macedonia, comunitatea gorană și-a construit de-a lungul timpului o imagine bună, acestă comunitate fiind concetrată în partea vestică a Macedoniei, la graniţa cu Albania. Majoritatea goranilor din F.R.I. Macedonia lucrează în sectorul primar, fiind recunoscuţi ca buni agricultori; deasemenea sunt renumiţi si pentru mesteşugurile tradiţionale ce au fost transmise din generatie în generatie, cum sunt mozaicurile si obiectele sculptate în lemn. Odata cu dizolvarea Iugoslaviei si apariția unui stat macedonean independent, au început sa apară conflicte între comunitatile gorane şi cele de albanezi musulmani, formaţiunile politice gorane acuzând in repetate randuri liderii politici albanezi de susţinerea a unor campanii de asimilare ale etnică a comunităților gorane.