Cei de la sfarsitul Dobrogei...Valea Cara Omerului
 |
| Sursa:Panoramio / autor: George Alexandru Marin |
Omul a creat legende si basme pentru a-si exterioriza viziunea personala a unei lumi ce nu-si gaseste loc in lumea reala. Lumile de basm sunt frumoase , dar ele dispar de-ndata ce realizam ce ele nu exista. Lucrurile frumoase sunt ofilite de banal si de rutina , ele dispar din mintile noastre care numai pot tolera ideea de frumos . Se zice ca lucrurile cele mai frumoase se arata doar acelora ca stiu sa le pretuiasca , lucrurile deosebite ramanand o enigma pentru restul oamenilor.
Aceste lumi sunt lasate inparagina intr-un colt uitat a tarii , satele din aceste lumi au denumiri ciudata , chiar hilare pentru unii ele ramand in istorie pentru multi ca locul unde nu s-a intamplat nimic.
Oamenii normali le evita , considerandu-le niste colturi de lume unde timpul s-a incapatanat sa nu-si urmeze traseul firesc. Saracia si izolarea au fost cele care au avut rolul de elemente ermetizatoare , ele creand o bariera invizibila intre aceste spatii si lumea ce se intindea dincolo de ele.
Uneori suntem socati de trecerea prea brusca a timpului , dar aceste spatii ne surprind prin puterea lor de a face fata scurgerii timpului. Satele de aici sunt aruncate prin vai si dealuri pe unde traiesc oameni de multe neamuri .
Satele de pe aici nu-s ca restu' ....ele se pierd treptat in perisajul pietros si aspru care le inconjoara. Sunt case simple dar gandite cu mult bun gust , multe dintre ele fiind din piatra adusa din vaile din aproprieire , peretii sunt zugraviti in alb si ancadramentele sunt colorate fie cu verde sau albastru.
Peste aceste asezari planeaza o liniste de mormant , doar trecerea unei masini grabite pe strada mare mai rupe linistea specifica locului.
O simpla plimbare pe drumul ce leaga Negru Voda (Cara Omer) de satele Darabani (Daulchioi) si Valcele ne prezninta o succesiune intre vechi si nou , o mare parte din casele din aceste sate fiind construite incepand cu ani '60 dar inca se mai gasesc exemple de arhitectura dobrogeana ce dateaza din era otomana.
Asezarile din acesta zona , ca si majoritatea din asezarile din partea interioara a Dobrogei au fost intemeiate de turcii osmanlii . Denumirile localitatilor din Dobrogea au inceput sa fie schimbate incepand cu anu '30 intr-o incercare de "romanizare" a regiunii si de stergere a urmelor lasate de perioada in care acest spatiu a fost parte Marelui Imperiu.
Aceste sate au un plan destul de organizat , nucleul asezarii fiind reprezentat de locul in care sunt amplasate biserica si scoala. Majoritatea acestor asezari sunt amplasate pe o serie de dealuri cea ce genereaza un meisaj unic , o fuziune intre mediul arid cu mediul construit reprezentat de elegantele case din piatra.
Biserica reprezinta principalul punct de interes pentru cel care face contact vizual pentru prima data cu acest spatiu , ea ridicandu-se semeata peste acoperisurile caselor , dominand intreg satul cu monumentalitatea sa. Sunt biserici semete construite in stilul bizantin muntenesc , stilul specific Munteniei si Olteniei . Monumentalitatea acestor contructii este data in primul rand de inaltime lor considerabila .In al doilea rand de pridvorul cu coloane ce domina fatada principala si de cele trei turle ale sale .Biserica in acest caz fiind elementul care omogenizeaza peisajul asezarii.
Istoria acestor sate are ca nota distinctiva capacitatea lor de a se reinventa si de a se adapta la relalitatiile sociale si economice a unei perioade istorice.
Fiind initial localitati musulmane , datorita contextului istoric , a migratilor si a colonizarilor in prezent populatia majoritara este compusa din romani . Urmele cele mai vizibile a prezentei musulmane in aceste locuri este data de cimitirele musulmane din aceste localitati , in acestea putand fi gasite moriminte care dateaza inainte de 1878.
Senimentul de izolare acapareaza orce trecator ,odata cu acela de frica , dat de incertitudinea gasirii unei cai de a scapa din acest loc . Marea parte a oamenilor care locuiesc in aceste asezari sunt de 50 de ani , majoritatea tinerilor preferand sa se mute in oresele din apropriere ca Mangalia sau Constanta.
Incetul cu incetul aceste asezari vor disparea , lasand un gol in patrimoniul cultural al spatiului dobrogean.Ceea ce este mai tragic este faptul ca aceste asezari care ar putea fi incluse intr-un circuit turistic nu au fost niciodata valorificate de autoritatile locale.
Peste aceste asezari planeaza o liniste de mormant , doar trecerea unei masini grabite pe strada mare mai rupe linistea specifica locului.
O simpla plimbare pe drumul ce leaga Negru Voda (Cara Omer) de satele Darabani (Daulchioi) si Valcele ne prezninta o succesiune intre vechi si nou , o mare parte din casele din aceste sate fiind construite incepand cu ani '60 dar inca se mai gasesc exemple de arhitectura dobrogeana ce dateaza din era otomana.
Asezarile din acesta zona , ca si majoritatea din asezarile din partea interioara a Dobrogei au fost intemeiate de turcii osmanlii . Denumirile localitatilor din Dobrogea au inceput sa fie schimbate incepand cu anu '30 intr-o incercare de "romanizare" a regiunii si de stergere a urmelor lasate de perioada in care acest spatiu a fost parte Marelui Imperiu.
Aceste sate au un plan destul de organizat , nucleul asezarii fiind reprezentat de locul in care sunt amplasate biserica si scoala. Majoritatea acestor asezari sunt amplasate pe o serie de dealuri cea ce genereaza un meisaj unic , o fuziune intre mediul arid cu mediul construit reprezentat de elegantele case din piatra.
Biserica reprezinta principalul punct de interes pentru cel care face contact vizual pentru prima data cu acest spatiu , ea ridicandu-se semeata peste acoperisurile caselor , dominand intreg satul cu monumentalitatea sa. Sunt biserici semete construite in stilul bizantin muntenesc , stilul specific Munteniei si Olteniei . Monumentalitatea acestor contructii este data in primul rand de inaltime lor considerabila .In al doilea rand de pridvorul cu coloane ce domina fatada principala si de cele trei turle ale sale .Biserica in acest caz fiind elementul care omogenizeaza peisajul asezarii.
Istoria acestor sate are ca nota distinctiva capacitatea lor de a se reinventa si de a se adapta la relalitatiile sociale si economice a unei perioade istorice.
Fiind initial localitati musulmane , datorita contextului istoric , a migratilor si a colonizarilor in prezent populatia majoritara este compusa din romani . Urmele cele mai vizibile a prezentei musulmane in aceste locuri este data de cimitirele musulmane din aceste localitati , in acestea putand fi gasite moriminte care dateaza inainte de 1878.
Senimentul de izolare acapareaza orce trecator ,odata cu acela de frica , dat de incertitudinea gasirii unei cai de a scapa din acest loc . Marea parte a oamenilor care locuiesc in aceste asezari sunt de 50 de ani , majoritatea tinerilor preferand sa se mute in oresele din apropriere ca Mangalia sau Constanta.
Incetul cu incetul aceste asezari vor disparea , lasand un gol in patrimoniul cultural al spatiului dobrogean.Ceea ce este mai tragic este faptul ca aceste asezari care ar putea fi incluse intr-un circuit turistic nu au fost niciodata valorificate de autoritatile locale.
No comments:
Post a Comment